SCURTĂ PREZENTARE A PRIMARILOR CE S-AU SUCCEDAT LA CONDUCEREA COLECTIVITĂŢII LOCALE ISĂCCENE DE LA PRIMUL RĂZBOI MONDIAL ŞI PÂNĂ ÎN PREZENT

La începutul primului război mondial, primarul legitim al oraşului Isaccea era Ştefan Cardaş, înlăturat şi înlocuit cu bulgarul localnic Taşcu Hristu Naumof, după instituirea administraţiei civile bulgare locale, colaboraţioniste.

La rândul lui, pe la mijlocul anului 1917, acesta a fost înlocuit din motive necunoscute de Gheorghe Ravanstof.

Pe data de 9 decembrie 1918 , conform reglementărilor, administraţia română a fost reinstalată în oraşul Isaccea.

Însă, suveranitatea naţională asupra Dobrogei, deci şi asupra oraşului Isaccea a fost restabilită abia la sfârşitul anului 1919, odată cu semnarea Tratatului de Pace de la Neuillz-sur-Seine.

Din analiza documentelor de arhivă reiese că primii doi primari care s-au aflat la conducerea obştei isăccene după război, M. Rotaru şi T. Haralambie, au jucat un rol activ în redresarea situaţiei oraşului, după vremurile triste ale jafului practicat de armatele invadatoare.

În anul 1925, potrivit Legii pentru unificarea administrativă, promulgată de Parlament la 14 iunie 1924( a fost aplicată în baza Decretului Regional din 7 octombrie 1925) Isaccea devenea comună urbană, iar satul component care astăzi se numeşte Revărsarea, adoptă numele Principele Nicolaie.

În anul 1930 aşezarea număra 520 de locuitori.

De subliniat că, sub administraţia comunei urbane se afla şi Mănăstirea Cocoş, cu zona aferentă.

Noi modificări s-au adus organizării administrativ teritoriale prin Decretul Regal nr. 2919 emis la 13 august 1938 unde se prevedea organizarea teritoriului naţional în ţinuturi.

În baza acelui Decret, judeţul Tulcea avea să facă parte din Ţinutul Dunărea de Jos, condus de un rezident regal , a cărui reşedinţă se afla la Galaţi.

Dar, la 21 septembrie 1940, după detronarea regelui Carol al II-lea, prin Decretul Consiliului de Miniştri nr.3219, ţinuturile au fost desfiinţate, revenindu-se la forma anterioară anului 1938.

La sfârşitul perioadei interbelice, localitatea Isaccea se afla într-o stare de echilibru deplin. În memoria colectivă a localităţii s-a păstrat mult timp părerea că acea etapă a fost cea mai liniştită şi mai prosperă pe care a traversat-o comunitatea oraşului.
Guvernul instaurat la 6 martie 1945 sub conducerea lui Petru Groza a deschis calea creerii structurilor politice şi de represiune comuniste.

Noul sistem, cu timpul, a devenit totalitar şi a împins societatea românească pe un drum care avea să ia sfârşit abia în urma evenimentelor din anul 1989.

Odată cu întreaga ţară, Isaccea a suferit etapă cu etapă, rigorile acelor vremuri.

În anul 1945, după o legislatură de 5 ani, avocatul Emil Borş şi-a încheiat mandatul de primar. A fost urmat de cetăţeanul Spiridon Ţugui despre care se ştie că a fost nevoit să semneze documente pentru cei 600 de cetăţeni isăcceni care fuseseră convinşi de emisarii sovietici să plece în URSS. Tot lui i-a revenit misiunea ca, în luna iulie 1950 să inaugureze înfiinţarea Gospodăriei Agricole Colective „ I.C. Frimu”.

După evenimentele petrecute la sfârşitul anului 1947, când ţara a devenit republică, regimul politic suferă transformări fundamentale, de la nivel central până la cel local.

La Isaccea, noile structuri comuniste se consolidează şi devin tot mai obiediente faţă de ordinele transmise de la centru, pe de altă parte se manifestă tot mai înstrăinate faţă de cei rămaşi fără apărare.

Începând din anul 1950 instituţia primăriei avea să se numească Sfat Popular iar conducătorul acesteia preşedinte.

Principala misiune a Sfatului Popular, în acea vreme, era colectivizarea agriculturii. Încheierea procesului de colectivizare l-a găsit în funcţia de preşedinte al Sfatului Popular Orăşenesc pe cetăţeanul Izet Raşid, care a rămas în funcţie până în anul 1966 când a fost înlocuit cu cetăţeanul Pavel Costică.

În martie 1968, cu ocazia aplicării noii legi administrative teritoriale, s-a revenit la termenii de primărie, primar şi consiliu local. În acel an, primar al oraşului Isaccea a fost numit cetăţeanul Ion Dumitraşcu, care până atunci ocupase o funcţie în instituţiile judeţene.
În anul 1974 Ion Dumitraşcu a fost înlocuit cu învăţătoarea Eftimiţa Mihovici, până atunci director al instituţiilor şcolare.

Deoarece în anul 1977 Eftimiţa Mihovici a fost promovată într-o altă funcţie, de categorie judeţeană, din acel an şi până în 1982, la conducerea primăriei avea să se afle, transferată din localitatea Cerna, cetăţeanca Vasilica Maholea. Ea a inaugurat perioada când primarii erau recrutaţi din afara localităţii.

În categoria respectivă s-au mai aflat Tudose Iordan aflat la conducerea primăriei din anul 1982 până în 1983. După acesta a urmat Ion Vasile, rămas în funcţie până în anul 1989.

În dimineaţa zilei de 23 decembrie 1989, în faţa Primăriei Isaccea a avut loc o adunare populară în urma căreia, prin vot deliberativ, a fost constituit Consiliul Local al FSN, alcătuit din 15 persoane şi având ca lider pe cetăţeanul Petrescu Ion.Alături de Frontul Salvării Naţionale, vechile „partide politice” şi-au reluat activitatea - PNL (Nedu Ion), PNŢ-CD ( Sima Dumitru), PSDR( Petrescu Ion).

Consiliul FSN a fost lărgit apoi şi cu reprezentanţii acestor partide, lider fiind ales Barbu Nicolae, care a stat în funcţie până în anul 1992.

În urma alegerilor locale din anul 1992, primar a devenit inginerul Ivanciu Ilie..

De la alegerile din 1996 şi până în anul 2012, conducerea a fost exercitată de inginerul Petre Ilie.

După alegerile locale ce au avut loc pe data de 10.06.2012, în această funcţie a fost ales inginerul Moraru Anastase.